Daca inca se intampla sa nu stie cineva, la concertul din Bucuresti al Madonnei aceasta a fost huiduita dupa ce a afirmat ca a auzit despre discriminarile fata de tiganii din Romania si din Europa de Est in general. La fel ca si huiduiala generala la care s-a intamplat sa asist personal, raspunsul dat in mass-media a fost unul aproape unanim nereceptiv si dezaprobator asupra unui astfel de idei. Si lasand la o parte lipsa unui discurs de stanga sau unui discurs multicultural la nivel public in spatiul intelectual romanesc, prin acestea intelegand mai degraba existenta unui cadru ideologic alternativ si nu o forma de cunoastere, raspunsul, la randul lui discriminator, pare perfect justificat din punct de vedere social. O prezentatoare TV sublinia faptul ca majoritatea infractiunilor sunt savarsite de catre tigani.
Fata de un discurs multicultural care ar valoriza ideea de diversitate, asa cum e cazul mesajului Madonnei, antropologia isi propune sa inteleaga intregul fenomen plecand de la diversitate si de la caracterul social al ideilor si actiunilor umane. De ce pentru un antropolog nu e suficienta o explicatie ca cea prezentata mai devreme, care prezinta actiunea de discriminare ca un raspuns natural la un fapt evident, cum este o infractiune? Evident nu urmaresc sa dau un raspuns complex ci doar sa propun cateva idei care ar putea sa problematizeze subiectul.
Din punct de vedere istoric, problema discriminarii incepe cu mult in urma. Cu un statut marginal in toata peninsula balcanica, tiganii se ocupau cu activitati considerate nepotrivite (printre altele muzica) pentru starile sociale recunoscute (nobilimea si clerul, burghezia si taranimea) in perioada feudala. De fapt inrobirea acestora reprezenta un fenomen generalizat, desfiintarea acesteia petrecandu-se in secolul XIX.
Daca nivelul infractiunilor este crescut in cadrul acestei etnii, discriminarea este una din cauzele principale ale acestei situatii. Vreau sa evidentiez ca pozitia marginala a comunitatii este rezultatul reproducerii sociale si a naturalizarii unei situatii particulare si nu rezultatul unei esente biologice si etnice. Mai pe inteles asta inseamna ca in lipsa unor institutii (cum este sistemul educational) care transforma activitati umane (cum e faptul de a invata pentru o buna perioada din viata si de a munci aproape pentru tot restul vietii – un fapt deloc usor si enervant pentru multi din noi) in activitati legitime si pline de promisiuni (vezi visul american sau meritocratia), infractiunea poate deveni un raspuns relativ facil in pozitia sociala avuta. Lipsa acceptarii acestor idei ca fiind “naturale” nu apare doar ca rezultat al propriilor noastre actiuni care pornesc de la premisa diferentei ireductibile dintre ei si noi (materializata poate in gesturile marunte dar semnificative ale unei invatatoare care stie sa faca “diferenta”) dar si datorita inertiei structurilor sociale. Un parinte din clasa muncitoare si burgheza, pentru care scoala (pe care a avut ocazia sa o urmeze) reprezinta o valoare in sine si e vazuta ca un mijloc de ascensiune sociala va depune eforturi (masurate in bani si in sfaturi bine intentionate) pentru ca odrasla sa accepte valorile legitime pe care le produce sistemul educational. Nu acelasi lucru il vor face cei mai multi din parintii unui copil rrom. Ca idee asupra ascensiunii si (reproducerii) sociale, daca aproximativ 40-50% din copiii unei familii burgheze au parte de ascensiune sociala si 30% in cazul familiilor de muncitori, doar 5% din copiii muncitorilor manuali (care sunt putini scolarizati in genere) reusesc acest lucru intr-o societate cum este cea britanica. Posibilitatea de actiune individuala, care variaza in functie de locul din structura sociala, este mereu incadrata in aspectul social si cultural al vietii umane. O masura precum este cea a instituirii burselor gratuite de invatamant (o posibila solutie in relatie cu altele) pentru astfel de categorii se doreste un mijloc politic de egalare a sanselor, pentru niste oameni care nu pleaca in nici un caz de pe pozitii egale. Poti sa te intrebi poate de ce o alta categorie sociala care intampina probleme in accesul la invatamant in spatiul romanesc cel putin, precum este cea a taranilor (aceasta situatie a variat din punct de vedere istoric, social si cultural), care nu beneficiaza de masuri asemanatoare (acestia au totusi statutul legitim dar prea putin flatant sau recompensator de agricultori) dar asta nu schimba cu nimic situatia rromilor.
Pentru ca antropologia este o disciplina comparativa o sa dau acum doua exemple scurte care pot fi privite ca material de gandit asupra situatiei actuale a tiganilor. In primul rand este cazul evreilor, o comunitate marginalizata (in multe cazuri prin materializarea acestui statut social, cum este cazul ghetoo-ului), care a ajuns sa ocupe un spatiu de activitate foarte putin apreciat in cadrul relatiilor sociale in evul mediu in mare masura datorita pozitiei sociale avute: comertul. In conditiile rasturnarii situatiei in urmatoarele secole, evreii ajung sa detina din ce in ce mai multa putere economica. Cu aparitia statelor nationale, diferentele culturale (sau diferentele fizice in alte cazuri, care fac aproape imposibila asimilarea) si puterea acumulata ii transforma in “naturali” vampiri ai natiunilor, intr-o etnie amorala si demna de dispret. Restul il stim cu toti.
Caricatura din Europa anilor 1890
Cartea pentru copii "Ciuperci otravitoare" din perioada nazista
Mai este si cazul femeilor. Abia la inceputul secolului si cu precadere dupa al doilea razboi mondial (care reprezinta una din cauzele directe de intrare a femeilor in campul muncii) are loc o schimbare de conceptie asupra locului femeii in societate. Acum cateva zile intr-o discutie cu mai multe persoane intr-un cadru oarecum cotidian o doamna intreba si se intreba care este motivul pentru care nu stie nici o femeie importanta in literatura, in filosofie, in arta sau in stiinta. Raspunsul ei dar si a altor persoane tindea sa naturalizeze aceasta situatie: barbatii si femeile sunt asa cum sunt pentru ca asa sunt in mod natural.
Chemarea gospodinelor in afara spatiului circumscris lor
Evident ca pe langa lipsa accesului femeilor la sistemul care facea posibila activitatea in cadrul stiintelor, artelor plastice sau filosofiei (femeile erau considerate mai degraba ca fiinte apropiate de natura si nu de ratiune si circumscrise spatiului casnic), chiar ele puteau accepta aceasta situatie ca fiind justa, ca fiind in natura lucrurilor.
Propaganda din WW2
Daca astazi ceea ce poate sa faca o femeia si ce poate sa faca un barbat este astazi mai degraba intr-o efervescenta punere in discutie si situatia s-a schimbat in buna masura, terminand aici comparatia, vreau sa subliniez prin exemplu de la inceput cum o situatie se poate reproduce si naturaliza. Un fapt, cum este faptul ca femeile nu au dat opere de filosofie decat ca exceptii, iese din contextul lui social pentru a deveni natural si produce sau reproduce o lume in care barbatii sunt mai rationali si femeile poate “mai atente la detalii”.
Ar mai fi un lucru de zis. In una din putinele pozitii din mass-media care accepta ideea discriminarii rromilor in Romania era dat urmatorul exemplu: o tanara rroma pe care o cunostea personal si care terminase vreo 2 facultati pe la Oxford si era foarte pregatita din punct de vedere profesional vine in Romania pentru un interviu la o companie privata si le spune acestora ca este de etnie rroma. Cand afla bunica acesteia ca le-a spus acest lucru o ia la bataie. Desi aceasta poveste ar putea avea darul de a sugera ca se poate ca o persoana rroma sa ajunga si la Oxford (desi foarte posibil va fi vazuta ca o exceptie in cadrul unei “rase” sau “specii” rau famate si care eventual demonstreaza lipsa discriminarii si posibilitatile de actiune individuale), ea ascunde in mare masura fondul problemei. Discriminarea nu se produce cu precadere la acest nivel (fata de la Oxford reprezinta intr-adevar o exceptie dar nu una de natura biologica). Discriminarea isi are originea si manifestarea in insasi ideea (verificata oarecum in fapt) ca exista o diferenta intre noi si ei ca specii si nu ca grupuri sociale, ca exista de la bun inceput o diferenta substantiala care ne face pe noi ceea ce suntem si pe ei ceea ce sunt.
In final ma intreb cum acest discurs relativizant al antropologiei isi poate croi in Romania si in alta parte rolul (de mediator) in arena discutiilor despre categoriile sociale si culturale si solutiile la problemele pe care acestea le nasc. Daca antropologia va avea vreun rol cat de cat important ramane de vazut. Sper ca solutiile unor politicieni, unor organizatii, filmele artistice si campaniile ca parte a unei ideologii, cum este cea a multiculturalismului (desi ridica si aceasta capcane in egala masura) sa impuna diversitatea ca valoare sociala. Pe de alta parte nu pot sa nu ma intreb cum dracu ar arata o societate de antropologi. Desi imi place sa cred ca reprezinta un loc privilegiat din punct de vedere al cunoasterii, antropologia nu e in afara activitatii umane de a produce si a se conduce dupa categorii intr-un spatiu social.
No comments:
Post a Comment